Organizațiile membre ale Alianței pentru Agricultură și Cooperare au cerut public autorităților române și europene măsuri urgente pentru reducerea costurilor și pentru asigurarea accesului la îngrășăminte, energie și finanțare. Solicitarea vine într-un moment în care fermierii spun că marjele lor de profit au coborât deja spre minim, iar noile scumpiri lovesc exact în plin sezon agricol, când necesarul de inputuri devine decisiv pentru producție. Potrivit reprezentanților sectorului, situația s-a agravat pe fondul tensiunilor externe care au destabilizat din nou piața. Ei susțin că, după efectele războiului din Ucraina asupra prețurilor la îngrășăminte, începutul anului 2026 a adus o nouă lovitură, prin implementarea mecanismului CBAM, care ar fi generat o scumpire suplimentară de 20-25%. În această ecuație, costurile cu motorina aproape s-au dublat, facturile la energie au crescut în toate segmentele, iar transportul, logistica și ambalajele au devenit mai scumpe și mai greu de asigurat.

Fermierii avertizează că lipsa lichidităților poate tăia direct din producție

Mesajul transmis de organizațiile agricole este limpede: tot mai mulți fermieri sunt împinși să cumpere mai puține inputuri sau chiar să reducă suprafețele cultivate. Asta înseamnă, de fapt, mai puțină capacitate de producție într-un an deja complicat. În plus, lipsa lichidităților blochează activitatea din ferme, iar mulți producători spun că nu mai pot acoperi cheltuielile esențiale pentru campania agricolă, de la semințe și îngrășăminte până la combustibil.Presiunea este cu atât mai mare cu cât, în paralel cu scumpirea costurilor de producție, piața cerealelor nu le oferă agricultorilor o gură de oxigen. Unele relatări din presa centrală arată că fermierii reclamă o prăbușire a prețurilor cerealelor până la niveluri comparabile cu cele de acum circa 15 ani, într-un moment în care cheltuielile de producție au urcat constant. Pentru mulți mici producători, combinația dintre costuri mari și prețuri slabe la vânzare începe să semene nu cu o perioadă dificilă, ci cu un drum direct spre renunțare.

Un punct sensibil îl reprezintă piața îngrășămintelor, considerată de fermieri una dintre cele mai vulnerabile zone ale momentului. Radio România Actualități a relatat că agricultorii cer reluarea producției de îngrășăminte la Azomureș, tocmai pentru a reduce dependența de importuri și pentru a tempera prețurile. În aceeași logică, reprezentanți ai sectorului avertizează că, fără măsuri rapide, reducerea utilizării îngrășămintelor va avea efect direct asupra producțiilor agricole și asupra stabilității sectorului agroalimentar. Mai mult, situația de la Azomureș amplifică neliniștea din piață. Potrivit aceleiași surse, combinatul a anunțat în urmă cu aproximativ o lună declanșarea procedurii de concediere colectivă și intrarea platformei în conservare. Pentru fermieri, acesta nu este doar un episod industrial, ci un semn că dependența de importuri riscă să devină și mai apăsătoare într-o perioadă în care fiecare scumpire se transferă direct în costul producției agricole.

Semnalul din agricultură nu mai poate fi tratat ca o simplă nemulțumire sectorială

În scrisorile și apelurile publice transmise în aceste zile, organizațiile agricole cer sprijin financiar urgent pentru ferme și cooperative, acces la îngrășăminte la prețuri suportabile, simplificarea birocrației și garantarea accesului la energie și gaze la costuri rezonabile pentru sectorul agroalimentar. La nivel european, Copa-Cogeca a cerut deja Comisiei Europene un răspuns rapid, coordonat și mai ferm, argumentând că efectele acestor crize nu vor dispărea automat nici dacă tensiunile externe se calmează repede. Dincolo de limbajul tehnic al solicitărilor, miza este una extrem de concretă. Când fermierii spun că nu mai pot cumpăra inputuri, că reduc suprafețele cultivate și că iau în calcul retragerea din producție, avertismentul nu mai privește doar bilanțul unei ramuri economice. El vorbește despre riscul real ca agricultura românească să intre într-o spirală a subproducției, a dependenței și a fragilității. Iar când un sector strategic începe să funcționeze la limita rezistenței, nota de plată ajunge, mai devreme sau mai târziu, la toată economia.